Pesti interzisi

Denumire stiintifica: Lotta lotta (MIHALTUL)

Prezentare:
Lungimea 30-70 cm, rar 1m (24 kg).
Corpul alungit si acoperit cu mult mucus.
In partea anterioara mai mult cilindric, posterior turtit lateral.
Capul turtit dorso-ventral. Mandibula putin mai scurta decat maxila si cu un fir de “mustata” pe barbie. Gura cu dinti mici si conici. Solzii foarte mici, acopera corpul si capul pana la nari. Coloratia foarte variabila dupa mediu, cu pete sau marmorari cafenii-verzui-galbui.
Peste rapitor, traieste in ape curgatoare, limpezi si adanci din regiunea subcarpatica, iar vara in scorburile de arbori cazuti in apa, in gropi, sub pietre, la umbra si in ape cat mai reci, trecand intr-un fel de "somn de vara", in care timp se hraneste putin.
Cat este tanar, consuma larve de trichoptere, viermi, racusori, iar ca adult raci, pesti si icre.
Se reproduce iarna (noiembrie-ianuarie), femelele lipind icrele de funduri pietroase, mai ales in sipote, unde temperatura apei este aproape de 0 grade C.
Raspandit in toata Europa nordica si centrala, in ape salmastre si in lacuri alpine pana la 2000 m altitudine.
La noi in toate raurile, baltile, lacurile si iazurile Dunarii, urcand pana in zona mrenei.

Denumire stiintifica: Thymallus thymallus
Dimensiune minima legala: 25cm
Prezentare:
Lungimea 30-35cm (maximum 50 cm), 400g (maximum 2,8 kg).
Capul relativ mic. Ochiul mare. Corpul alungit si putin turtit lateral.
Coloratia variaza dupa varsta si mediu; spatele verzui-cenusiu, laturile galbui-roz sau vinete-argintii, abdomenul alb-argintiu, batand in rosu.
Raspandit in toate apele de munte, intre zona pastravului si zona mrenei, in apa limpede, rece, cu fund pietros (nu in paraie).
Se hraneste in special cu larve de insecte (trichoptere), crustacei (amfipode, izopode), viermi, moluste, dar vaneaza sarind din apa si insecte in zbor (diptere, himenoptere).
Se reproduce in martie-aprilie.
La noi, in avalul raurilor Dorna, Suceava, Moldova, Bistrita si afluentii sai (Baranar, Neagra-Brosteni), in Raul Doamnei, Olt, Jiu, Strei (Hunedoara).

Denumire stiintifica: Hucho hucho
Prezentare:Lungimea atinge 1-1,5m (3-5, 10-20 kg, in mod exceptional 50-60 kg).
Corpul aproape cilindric. Capul lung, turtit dorso-ventral, asemanator cu cel de stiuca.
Gura mare, cu dinti puternici, trece dincolo de verticala posterioara a ochiului.
Spatele cafeniu-verzui, laturile argintii, abdomenul alb-argintiu sau alb-cenusiu.
Unele exemplare mari prezinta o coloratie rosietica.
Traieste in raurile de munte, mai mari si mai adanci printre bolovanii de pe fund.
Peste foarte lacom, hranindu-se cat e tanar cu larve de insecte, insecte si pestisori, iar ca adult in special cu pesti (zglavoaca, mreana, pastravi, lipan, etc.) si chiar pasari si soareci. Vaneaza in special noaptea.
Se reproduce in martie-aprilie.
Actual, la noi, se gaseste numai in Bistrita, Moldova, Viseu.

Pe cale de disparitie - protejat prin lege.

CHISCARUL (Eudontomyzon danfordi)
Raspandire
In tara noastra traieste mai ales in afluentii Muresului, Somesului si ai Crisurilor, cum sunt Iadul, Sebesul, Streiul, Crisul Negru si Crisul Repede, in Timis, Somesul Rece si Cald, dar a fost intalnit si in afluentii Argesului si ai Moldovei, precum si in Siret, Dambovita si Bistrita Aurie.
In Dunare traieste ruda sa apropiata, Eudontomyzon mariae, care creste la dimensiuni mai mari decat chiscarul din apele montane.

Descriere
Chiscarul poate fi usor recunoscut dupa corpul lung, cilindric si gura rotunda; cand o tine complet deschisa, este perfect circulara, nefiind prevazuta cu maxilare. La prima vedere se aseamana cu un sarpe.
Spatele chiscarului este gri-albastrui sau gri-brun, partile laterale gri-galbui, iar abdomenul galbui sau de un alb murdar.

Dezvoltare
Lungimea exemplarelor mature este de 20-22 cm, dar poate atinge si 30 cm; are o greutate de 10-25 g, corpul sau fiind de regula de grosimea unui deget.

Biologie
Chiscarul se reproduce in august. Dupa depunerea icrelor, reproducatorii mor. Duce o
viata parazitara pe seama pestilor (mai ales a exemplarelor bolnave) din raurile de
munte. Folosind drept ventuza gura sa circulara, el se lipeste de corpul pestilor,
sugandu-le sangele si celelalte substante nutritive.

Denumire : Vaduvita | Ide | Orfe
Familie : Cyprinidae | Latina : Leuciscus idus
Prezentare:
Descriere generala
Este un peste specific baltilor, raurilor si lacurilor de acumulare din zona de ses, putand atinge 60cm lungime si 8kg greutate. Exemplarele medii masoara 30-40cm si cantaresc 0,5-2,5kg. Aspectul exterior se aseamana cu cel al cleanului si cel al rosioarei. Are corpul indesat, prelung, usor comprimat lateral, acoperit cu solzi mari bine fixati. Spatele este usor curbat, capul mic si gura mica, terminal, taiata oblic in jos. Are carnea grasa, gustoasa, cu putine oase.
Coloratie
Coloritul difera in functie de mediu, anotimp, varsta si sex. Astfel, primavara va avea un colorit mai putin pronuntat (spatele este cenusiu-verzui, flancurile de un argintiu-murdar, abdomenul alb-argintiu, inotatoarele ventrale sunt rosii, iar cea caudala si cea dorsal sunt cenusii cu irizatii albastrui-violete), iar toamna mai inchis.
Localizare
Prezenta in majoritatea apelor continentului european, exceptie facand doar zona peninsulara sudica. In tara noastra este prezent in Dunare cu baltile si luncile ei inundabile, Delta Dunarii, precum si pe toate cursurile inferioare, pana la varsarea in Dunare, a raurilor mari din zona de ses.
Hrana
Vaduvita se hraneste cu larve ale diferitelor insecte,insecte, rame, viermusi, moluste si crustacei de mici dimensiuni, detritus vegetal, plancton si chiar cu pestisori.
Reproducere
Atinge maturitatea reproductiva in al patrulea an de viata. Reproducerea are loc in perioada aprilie-iunie, cand parasesc siguranta apelor adanci si migreaza spre ape putin adanci, in rauri sau balti inundabile. In aceasta perioada femelele depun intre 20.000 si 125.000 de icre galben-portocalii, cu diametrul de 1,2-1,6mm.
Comportament
In perioadele reci, de toamna tarziu pana primavara devreme, va sta retrasa in locurile cu adancimi mari, urmand ca odata cu incalzirea apelor sa se hraneasca in straturile superficiale ale apei, in special cu insecte si pestisori. Prefera bulboanele din apropierea malurilor si siguranta oferita obstacolele naturale (copaci cazuti in apa, picioare de poduri, in avalul hidrocentralelor, etc.) pe cursurile lente ale fluviilor si raurilor mari.

Salau vargat (Stizostedion volgense)
Prezentare:La noi in tara traieste in Dunare si in baltine dunariene.Mai mic decat Salaul comun masoara lungimea de 45 de cm.Greutatea 1-2 kg.Se deosebeste de salaul comun prin cap mai mic si scurt dar mai inalt prin prezenta solzilor de pe upercul.

Obletele mare (Chalcalburnus chalcoides mentho)
Prezentare:Răspândit în toate apele stătătoare, se regăseşte inclusiv în bazine
de acumulare, preferând zonele curate şi cu adâncimi mari.
Are gura îndreptată în sus, oblică, cu falca de jos ieşită în afară. Capul lunguieţ şi subţire, argintiu pe părţile laterale şi verde albăstrui pe spinare. Prevăzut cu şiruri de solzi mărunţi, poate fi văzut în zilele cu soare, în bancuri la suprafaţa apei, cu aparenţa unor mici săgeţi argintii, sau a unui snop de artificii.
Ca lungime poate ajunge până la 15 - 17 cm, cei obişnuiţi fiind cei de circa 10 cm.
Poziţia gurii arată că se hrăneşte la suprafaţă, forma corpului demonstrând agilitate, fiind vorba de un peşte mereu în căutare de hrană. Nu pregetă să atace insecte mici, făcând sărituri afară din apă, alteori scufundându-se în adânc în căutarea hranei.
Aparent nepretenţios la pescuit după părerea mai multor pescari, obletul este un peşte ce pune probleme, fiind uşor de capturat primăvara când, flămând după hibernare, cade uşor în cârligul undiţarului. Vara însă se retrage la apă adâncă făcând astfel ca momirea şi prinderea lui să devină o adevărată artă.
Se hrăneşte cu insecte mici căzute în apă, dar preferă larvele roşii de chironomus, viermuşii, planctonul, insectele acvatice şi larvele lor, precum şi crustaceele.
In funcţie de cele descrise, primăvara îl vom găsi în mal la 4-5 m distanţă sau ceva mai departe, iar vara îl vom regăsi în larg, între 10 cm şi un metru adâncime, această din urmă situaţie pretinzând o o nadă "lifting" (între ape).

Aspretele (Romanichthys valsanicola)
Prezentare:Este singurul peste a carui denumire internationala este cea in limba Romana, Asprete.

Raspandire: In apele tarii noastre si anume in raul Valsan, afluent stang al raului Arges si in Raul Doamnei. A fost descoperit in august 1956 si descris pentru prima data in stiinta de Margareta Dumitrescu, Petre Banarescu si Nicolae Stoica.
Biologie: Aspect general asemanator cu zglavoaca, corpul alungit si comprimat lateral in regiunea posterioara si imbracat in solzi ctenoizi. Capul mare, turtit dorso-ventral; osul preopercular neted; narile mari, in forma de palnii,; gura terminala si protractila; ochii mari si aporpiati intre ei. Linia laterala completa, prelungita pana la baza cozii. Distanta intre cele 2 dorsale mica. Dorsala a 2-a mult mai lunga decat prima.
Coloratia: Cafenie, cenusie cu aspect slab marmorat.
Specia paleoforma. Relict tertiar. Traieste pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari din mijlocul raului acolo unde curentul este puternic. Rapitor. (Geroge D. Vasiliu - Pestii apelor noastre - 1959).

Cleanul de Comana (Petroleuciscus celestis)
Prezentare:Este o alta specie endemica. Nu a fost consemnat decat pe paraul Gurbanul, in apropiere de Comana.

Inca nu s-a stabilit daca acest clean este o specie separata de cleanul de balta sau doar o subspecie.

Atfel, dl Petre Banarescu sustinea ca este o subspecie a cleanului de balta iar domnii Nicolae Craciun si Adrian Ionascu considera ca in urma evolutiei separate de a cleanului de balta este posibil sa se fi format chiar o noua specie.

"Concluzia de baza este ca avem de-a face cu o populatie locala de clean, care datorita izolarii geografice fata de stocul din Delta Dunarii, a dobandit noi caractere morfologice si comportamentale."
Nicolae Craciun - Biologia reproducerii la cleanul de balta (Leuciscus borysthenicus ssp. celesticus) de la Comana


Studiile asupra acestui peste sunt in desfasurare si speram ca in cel mai scurt timp sa avem mai multe date.

Acest peste se afla pe lista din anexa nr 1 a ordinului nr. 642 din 15 iulie 2005 privind instituirea unor masuri de protectie pentru unele specii de pesti cu valoare economica si/sau ecologica.

Cleanul de balta (Petroleuciscus borysthenicus)
Prezentare:Aceasi famile ca si ceilalti cleni: cleanul, cleanul mic si cleanul dungat.

Este raspandit in bazinele raurilor ce se varsa in marile Neagra si Azov.
Poate atinge lungimea de 40 cm dar in general este intalnit la dimensiuni de 15-20 cm.
Aceasi hrana ca si cleanul.

Acest peste se afla pe lista din anexa nr 1 a ordinului nr. 642 din 15 iulie 2005 privind instituirea unor masuri de protectie pentru unele specii de pesti cu valoare economica si/sau ecologica.

Pietrar (Zingel zingel)
Prezentare: Lungimea 20-40 (rar 50 cm)
Corpul fusiform, puţin mai înalt în partea anterioară decât specia precedentă, fără solzi pe gât şi piept până la Vv. Pedunculul codal puţin turtit lateral. Gura subterminală, cu aspect de potcoavă şi cu dinţi mici şi deşi. Maxila cu puţin mai lungă decât mandibula, prelungindu-se într-un bot scurt. Spatele şi laturile galbene cafenii. Abdomenul alb-gălbui. Toate înotătoarele, în afară de C, gălbui. În timpul reproducerii, la masculi, întreg corpul gălbui cu reflexe roşietice.
Trăieşte în mod constant în ape dulci, pe funduri pietroase şi nisipoase, hrănindu-se cu viermi, larve de insecte, icre şi pui de peşti. În timpul viiturilor intră de nevoie în bălţi. Reproducerea în aprilie-mai, femelele depunând icrele pe funduri pietroase. Specie endemică în bazinul Dunării, urcând până aproape de cursul mijlociu al râurilor Prut, Siret, Olt, Jiu, Timiş, Bega, Criş, Someş.

Denumirea stiintifica: Aspro streber
Dimensiune minima legala: 12cm
Prezentare:Lungimea 10 - 15cm (rar 18).
Corpul fusiform, cu solzi mici, ctenoizi, care lipsesc pe gat piept si abdomen pana la anus.
Botul lung; gura inferioara, cu dinti uniformi; obrazul in partea posterioara zimtat; operculul terminat printr-un ghimpe.
Spatele si laturile galbene-cafenii, cu 4-5 dungi late, clar delimitate si intunecate, abdomenul alb-galbui.
Masculii, in timpul reproducerii, cu tuberculi albiciosi pe solzii corpului si ai capului.
Traieste pe fundul apelor curgatoare, limpezi, adanci si cu fund curat.
Este rapitor, hranindu-se cu insecte, icre si pui de pesti.
Reproducerea din martie pana in mai, femelele depunand icrele pe pietre si pe plante acvatice.
Raspandit in bazinul Dunarii si al Vardarului.
La noi este prezent in Dunare, Prut, Siret, Bistrita, Moldova, Arges, Olt, Jiu, Timis, Bega, Mures, Cris, Somes, Cibin.

Tiganus (Umbra krameri)
Prezentare:Tiganusul face parte din supraclasa pestilor ososi, adica Osteichthyes, ordinul Esociformes, familia Umbriade.

Tiganusul are o lungime de aproximativ 4-11 cm. Are spatele cafeniu intunecat, cu reflexe violete sau rosii, avand abdomenul galbui. Pe corp si cap are pete negre, neregulate. Pe inotatoarele laterale au câte o dungă mai închisă la bază. Masculii sunt mai lungi decat femelele.

Traieste in balti si in special in mocirle printre plante, la apa mica. De multe ori, traieste alaturi de zvarluga si guvizi mici. Tiganusul rezista la lipsa de oxigen datorita respiratiei aeriene ,prin vezica inotatoare si piele. Tiganusul se reproduce prin mai-iunie, icrele fiind pazite de femele. Traieste 2-5 ani. Este raspandit in Prut pana la Iasi, in Dambovita, Neajlov, Arges si Cris pana la Bihor, in baltile Dunarii pana in delta.

Tipar (Misgurnus fossilis)
Prezentare:Originar din Europa Centrala, tiparul este prezent la noi in toate baltile, helesteiele, canalele si in cursul mai calm al raurilor, din Delta pana in zona submontana, mai rar in limanurile deschise ale Marii Negre, in Siret si afluentii sai, Barlad, Olt, Cerna, Bega, Mures, Crisul Negru.
Solzii foarte marunti, de diametre reduse, acoperiti cu un strat gros de mucus, precum si respiratia intestinala, ii confera ‘detinatorului’ o rezistenta sporita in conditii extreme (namol, lipsa oxigenului, pamantul aproape intarit al albiilor secate).
Prin eliminarea aerului din intestin, emite un sunet specific, foarte ciudat. “Chitaitul’ emis si rezistenta sporita il recomanda ca find una dintre cele mai cautate si folosite momeli in pescuirea somnului, mihaltului, dar si a mrenei, salaului, stiucii si chiar a cleanului.
Corpul gros, puternic, aproape cilindric, acoperit cu 135-175 solzi marunti poate ajunge pana la o lungime de maxim 26cm. Majoritatea exemplarelor masoara 10-15cm.

Capul este gros, usor comprimat lateral. Gura mica, inferioara, este ‘dotata’ cu 10 mustati (patru pe buza superioara, doua la colturile gurii, iar patru pe barbie). Sub ochi, tiparul are cate un ghimpe ascutit, ascuns bine sub piele. Pedunculul caudal este comprimat lateral, iar inotatoarea caudala rotunjita. Corpul are in general culoarea galbena.

Pe spate are numeroase pete verzi-negricioase pe fond cafeniu. Pe laturi are o dunga mai lata, intunecata si deasupra si dedesubtul ei alte doua dungi mai inguste, incomplete, formate din numeroase puncte si pete. Abdomenul este galben-portocaliu. Toate inotatoarele sunt galbui. Inotatoarele triunghiulare sunt caracteristice doar masculilor. In timpul reproducerii ii apare o dilatare adipoasa, ingusta, cu aspect de coasta, in urma careia corpul este brusc turtit lateral.

Traieste in ape statatoare sau cu curent lent, cu substrat namolos, malos. Majoritatea timpului sta ingropat in mal. Se hraneste cu viermi, larve de insecte, icrele altor pesti, moluste mici, cu precadere pe timpul noptii. Se reproduce in lunile martie-iunie, cand femelele depun 10-15000 de icre pe care le lipesc de plantele acvatice.

Fasa mare (Cobitis elongata)
Prezentare: Fasa mare face parte din supraclasa pestilor ososi, osteichthyes, clasa actinopterygii, subclasa neopterygii, infraclasa teleastei, supraordinul ostariophysi, ordinul cypriniformes, familia cobitidae, genul cobitis .

In genul cobitis , corpul pestilor este usor turtit lateral. Inaltimea acestor pesti este variabila. Au cate 5-17 pete laterale, de marime si aspecte foarte variabile. In lungul musculaturii laterale, septul nu apare ca o dunga longitudinala neagra, nu este vizibil prin transparenta tegumentului, iar petele laterale nu se contopesc cu el. La baza totdeauna are cate o pata, dorsala si ventrala, mica. In apele noastre, specia este reprezentata prin mai multe subspecii.

Fasa mare are lungimea totala la masculi de 9-12 cm, iar la femele de 15-18 cm. Are spatiul interorbital aproape plan. Fasa mare are gura mica cu buza inferioara cu o pereche de prelungiri posterioare, ascutite ca mustati mentale. Perechea a-trei-a de mustati este situata la colturile gurii si este cea mai lunga. Pendunculul codal este lung, scund si cu o carena ventrala in partea sa posterioara. Pe corp au cam 9-15 pete mari, alungite, rotunjite la capete si dispuse regulat, atat dorsal, cat si ventral fata de septul longitudinal intermuscular, care se observa ca o dunga de culoare albastruie-negricioasasa.

Este o specie relicta, gasita numai in raul Nera din Banat, pe fund sau nisipos. Consuma mai mult diatomee si alge din perifiton, mai rar mancand si insecte. Reproducerea sa se face in lunile mai-iunie.

Nisiparnita - (Cobitis caspia romanica)
Prezentare:Clasa: Actinopterygii; Ordinul: Cypriniformes; Familia: Cobitidae.


Denumiri populare: Nisiparnita.

Biologie: Este un alt peste endemic in Romania, catalogat de Bacescu in 1943.
Este raspandit in afluentii Dunarii de pe teritoriul tarii noastre, a fost localizat in Olt, Arges, Gilotru, Raul Targului, Mures, Cugir, Sebes si Cerna precum si in afluentii acestora.
Poate ajunge la lungimea de 12 cm, corpul este cilindric, pielea subtire, transparenta. Gura mica, prevazuta cu 6 mustati mai lungi ca ale zvarlugii. Spinul prefrontal foarte subtire si cu cele doua varfuri alaturate.
Coloratia generala este galbena deschis, burta alba, pe spate are 11-14 pete brune iar pe laturi alte 8-13 mai mici, asezate longitudinal.
Prefera apele de munte, in special zona lipanului, cu fund nisipos, stand aproape tot timpul ascuns in nisip. Aceasta specie nu a fost studiata indeajuns din cauza lipsei de importanta atat pentru pescuit sportiv cat si pentru cel industrial.

Acest peste se afla pe lista din anexa nr 1 a ordinului nr. 642 din 15 iulie 2005 privind instituirea unor masuri de protectie pentru unele specii de pesti cu valoare economica si/sau ecologica.

Ghidrin (Gasterosteus aculeatus)

Osarul (Pungitius platygaster)

Babusca (Rutilus pigus)
Prezentare:Traieste in ape statatoare, poate fi gasita pe un areal imens de iazuri si balti, japse si in mai toate lacurile noastre cu fundul nisipos-malos si vegetatie abundenta.
Se regaseste si in canalele ce leaga apele curgatoare sau in bratele moarte ale acestora, precum si in Delta Dunarii.
Are corpul inalt, gura putin inclinata, aripioarele ventrale in dreptul aripii dorsale. Culoarea corpului este asemanatoare mediului in care traieste, intunecata pe spate si reflexe mimetice albastrui sau verzui, facand-o sa se camufleze bine in zona de habitatie. Are burta alba si lateralele galbui-argintii ce vin in contrast cu aripioarele care bat in portocaliu. Ochii au in partea de sus marginile caramizii-galbui bordate de o portiune rosie, viu colorata.
Lungimea minima admisa la babusca ce poate fi retinuta dupa capturare este de 15 cm.

Rosioara termala (Scardinius racovitzai)
Prezentare:Una din cele mai rare specii de peşti de la noi, este roşioara termală (Scardinius racovitzai, Muller1958) endemică pe pârâul Peţa, din apropiere de Oradea. Reprezentant al faunei tropicale preglaciare, această specie a reuşit să supravieţuiască şi să se adapteze în apele calde ale pârâului Peţa.Puţini ştiu că în România există o astfel de specie aparte de roşioară, ce trăieşte doar în apele termale şi care supravieţuieşte aici din perioada preglaciară. Din păcate arealul extrem de redus în care specia este prezentă, areal limitat de condiţiile particulare în care peştele supravieţuieşte, face ca roşioara termală să fie extrem de vulnerabilă.